Olimpiada de cultură civică

Precizări privind organizarea şi desfăşurarea Olimpiadei de Cultură civică

 Olimpiada de cultură civică este un concurs de excelenţă care se adresează elevilor cu aptitudini şi înclinaţii  deosebite în domeniul culturii civ

* La olimpiada de cultură civică, elevii participă în cadrul unor echipaje formate din doi elevi, fie din clasele a VII a, fie din clasele a VIII a.

            Tema pentru Olimpiada de cultură civică este „ Demnitatea persoanei în societatea democratică”.

La toate fazele (pe şcoală, pe judeţ, pe ţară), subiectul care va trebui realizat de către echipajele participante va fi elaborarea unui proiect pentru soluţionarea unei probleme concrete a şcolii, care să respecte următoarele 6 (şase) cerinţe:

1. prezentarea clară a problemei concrete a şcolii

2. identificarea şi prezentarea cauzelor care au generat problema cu care se confruntă şcoala

3. identificarea persoanelor/instituţiilor care sunt vinovate pentru respectiva problemă; identificarea corectă a drepturilor încălcate prin nerezolvarea problemei respective

4. prezentarea a minim două soluţii de rezolvare a problemei respective

5. analiza comparativă a celor două soluţii ; opţiunea echipajului pentru una din cele două soluţii (în acest sens echipajul trebuie să aducă argumente)

6. elaborarea unui plan concret cu: etape, acţiuni, instituţii şi persoane cu care se ca colabora pentru rezolvarea problemelro şcolii.

Exemple de probleme cu care se poate confrunta o şcoală:

1. problema violenţei în şcoală;

2. problema lipsei de comunicare între profesori şi elevi;

3. problema încălcării unor drepturi ale elevilor (dreptul la pauză, dreptul la o notă pe merit;

dreptul de a fi tratat cu demnitate, adică de a nu fi bătut sau jignit ş.a.);

4. încălcarea dreptului la educaţie;

5. problema lipsei unor spaţii de recreere pentru elevii şcolii;

6. problema drogurilor, a fumatului ş. a.

Exemplu de proiect pentru Olimpiada judeţeană de Cultură civică

            Dragă Kate, scuză-mă pentru întârzierea cu care îţi răspund la e-mail-urile trimise de tine în ultima săptămână. Am fost foarte ocupată… Sunt şi acum foarte ocupată, întrucât mă pregătesc de zor pentru Olimpiada de civică, faza pe şcoală. Fac echipă cu Mihai, băiatul despre care ai spus că este foarte simpatic (amănunte despre el îţi dau altă dată). Am o mare rugăminte la tine! Citeşte proiectul pentru olimpiada de civică pe care l-am făcut (pe care ţi-l trimit prin poşta electronică) şi trimite-mi urgent un e-mail cu opinia ta sinceră.

Un inorog pentru fiecare copil

(* inorog=animal mitologic ce simbolizează libertatea, imaginaţia, jocul)

1.         În şcoala „Mihai Viteazul” din orăşelul Astoria, sunt multe şi grave probleme care ne provoacă multe suferinţe şi necazuri celor ce suntem elevi acolo. Eu, Anca şi colegul meu Ionel (numele acestea sunt fictive) vrem să vă povestim, dragi cititori, despre una dintre aceste probleme care trebuie urgent rezolvată.

            Noi suntem elevi, dar înainte de asta, noi suntem copii! Avem obligaţii şi drepturi şcolare, dar avem şi obligaţii şi drepturi care rezultă din calitatea noastră de copii. Drepturile copilului, chiar dacă apărute şi consacrate în documente relativ recent (drepturile copilului sunt drepturi specifice, ele fac parte din a treia „generaţie” de drepturi) sunt, fără nici un dubiu, drepturi naturale, inalienabile şi sacre. Drepturile noastre, ale copilului, sunt naturale pentru că ne aparţin nouă tuturor, în virtutea faptului că ne-am născut, din voinţa lui Dumnezeu, oameni; ele sunt inalienabile, adică nu pot fi înstrăinate sau luate şi nici nu pot fi anulate; ele sunt sacre, adică nu trebuie încălcate cu nici un chip şi în nici un fel, căci Dumnezeu este cel care ni le-a dăruit. Un drept important, de care ar trebui să ne bucurăm cu toţii, noi, copiii, este dreptul la joacă, la odihnă şi la recreere –drept înscris în „Declaraţia Universală a Drepturilor Omului”. Tocmai acest drept, deşi este, nu-i aşa, un drept natural, inalienabil şi sacru, a fost, este şi continuă să fie cu bună-stiinţă încălcat, ignorat şi dispreţuit în şcoala noastră ( dar şi în multe alte şcoli din ţara noastră).

            Vă întrebaţi, probabil, de ce este grav că ni se încalcă acest drept? Pentru că se loveşte tocmai în sufletul copilului, se neagă tocmai esenţa copilăriei. Bunul Dumnezeu i-a dăruit omului (puiului de om-copilul) jocul. Nici o altă preocupare nu ne oferă atâta bucurie, satisfacţie, împlinire şi fericire cum ne oferă jocul. De suntem copii, tineri sau bătrâni simţim nevoia să ne jucăm pentru a ne recrea, a ne distra, a ne odihni mintea obosită. Vitale sunt apa, aerul, soarele. Vital este şi jocul. În absenţa lui, noi, oamenii, ne stingem, încet, dar sigur.

2.         Cauze pentru care nu trebuie încălcată, ignorată sau dispreţuită joaca ? Există nenumărate cauze, „câte în lună şi în stele”. Iată mai jos, trei dintre aceste motive:

- Jocul ne face să fim ceea ce suntem. Jocul-în multiplele lui forme (fotbal, baschet, şah, jocuri pe calculator ş.a.)- ne creează şi ne dezvoltă personalitatea, ne cultivă raţiunea, memoria, imaginaţia, creativitatea , sensibilitatea.

- Orice joc are reguli şi dacă vrei să participi la un joc trebuie să-i respecţi regulile. Aşadar, jocul ne învaţă să respectăm reguli şi legi, el ne introduce în lumea reală a adulţilor unde trebuie să respecţi vrând-nevrând legi.

- Prin participarea la diverse jocuri, învăţăm să relaţionăm cu alţii oameni. De exemplu, când în cadrul jocurilor de echipă ne alegem partenerii, învăţăm cum să ne selecţionăm viitori parteneri-în viaţa personală sau în viaţa profesională. Totodată, jocurile ne învaţă să colaborăm cu alţi semeni de-ai noştri şi ne învaţă să fim toleranţi.

3.         A sosit momentul să dezvăluim cine sunt persoanele vinovate de încălcarea, ignorarea şi dispreţuirea dreptului copilului la joacă, la odihnă şi la recreaţie!

Vinovaţi sunt unii dintre dascălii noştri, care consideră că verbele „a educa” şi „a dresa” sunt sinonime. Aceste cadre didactice au o mentalitate „antică”, adică au idei şi convingeri învechite, de pe vremea răposatului Ceauşescu. Există la noi în şcoală, profesoare şi profesori care consideră că şcoala este o instituţie în care educaţia se face cu forţa, în care doar munca şi învăţătura sunt permise iar joaca este strict interzisă!

            O mare vină în ceea ce priveşte încălcarea, ignorarea şi dispreţuirea dreptului copilului la joacă, la odihnă şi la recreaţie o au şi cei care conduc Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în frunte cu ministrul învăţământului.

Oamenii ăştia au inventat o programă de instruire a elevilor extrem de încărcată, o programă care are o mulţime de materii. Ca să-i facem faţă ar trebui să fim dotaţi de mama natură cu un cap cât un dovleac şi cu o memorie de elefant iar ziua de şcoală să aibă 48 de ore ( poate aşa ar mai rămâne vreo 2 ore şi pentru joacă).

            Ne pare rău să o spunem-dar acesta este adevărul- o parte din vină o poartă şi părinţii noştri care ne roagă, pardon, ne obligă, să învăţăm cât e ziua de lungă- ca să devenim „cineva” când vom fi mari. Ei sunt de acord cu acei profesori pentru care şcoala este o dictatură, unde nu ai voie decât să te supui şi să execuţi „ordinele” de dimineaţa până seara („ordine”=lecţii, teme, exerciţii). Din păcate, dragii noştri părinţi (ne sunt dragi, chiar dacă în rândurile de faţă îi criticăm-constructiv) uită că au fost şi ei cândva copii. Greutăţile existenţei i-au transformat pe mulţi dintre părinţii noştri în oameni (mult prea) „serioşi”, „sobri”, „intransigenţi”, care nu mai ştiu să se bucure de viaţă, care au uitat să râdă, să se distreze, să se joace…

            Atunci când ni se refuză dreptul la joacă, ni se încalcă o sumedenie de alte drepturi:

4.         Pentru înlăturarea acestei grave probleme din şcoala noastră, ne-am gândit la două soluţii care, în opinia noastră, pot duce la rezolvarea pozitvă a acesteia:

a). construirea unui „freecamp” în cadrul căreia elevii să se distreze cum au chef, să-şi creeze singuri regulile, să decidă singuri ce să se joace, iar profesorii să aibă doar rolul de supraveghetori, fără să aibă vreun cuvânt de spus;

b). elaborarea unei legi „pro-joc”, adoptată de Parlament şi pentru care acesta să fie responsabil; această lege „pro-joc” va urmări reinstaurarea dreptului la joacă, la odihnă şi la recreaţie pentru toţi copiii/elevii.

5.         Dacă ne gândim mai bine, avem dubii serioase în privinţa primei soluţii. Ne îndoim că părinţii noştri vor fi de acord să ne lase singuri într-un „freecamp” să facem tot ce avem chef.  Ne îndoim, de asemenea, că profesorii noştri vor accepta să ne însoţească într-un „freecamp” şi că se vor mulţumi doar cu calitatea de „observatori neutri” la ceea ce vom face.

            A doua soluţie poate duce la rezolvarea problemei care ne preocupă nu doar în şcoala noastră, ci în toate şcolile din România. După cum se ştie, cei mai mulţi dintre oameni sunt firi pasive, ascultătoare, care aşteaptă schimbări în bine de la conducătorii lor. Suntem convinşi că, dacă Parlamentul va elabora o lege”pro-joc”, nimeni nu va îndrăzni să o încalce. Astfel, dreptul elevilor la joacă, la odihnă şi la recreaţie va fi respectat nu doar în şcoala”Mihai Viteazul” ci în toate şcolile din România.

6.         Prezentăm, în rândurile ce urmează, un plan concret de acţiune în acest sens:

Etapa I: Iniţiativa şi mediatizarea proiectului „Un inorog pentru fiecare copil” în toate şcolile din România

Acţiuni:

-constituirea câte unui comitet de acţiune în fiecare şcoală, compus din copii, părinţi şi profesori dornici să reinstaureze dreptul la joacă, la odihnă şi la recreaţie (primul comitet se va înfiinţa în şcoala noastră);

-aceste comitete vor promova în unităţile de învăţământ din ţară, proiectul „Un inorog pentru fiecare copil”;

-comitetele vor organiza alegeri „locale”(în fiecare şcoală) fiind aleşi astfel 2 elevi din fiecare şcoală care vor deveni „coordonatori  de proiect”; toţi elevii deveniţi „coordonatori  de proiect”din toate şcolile din ţară se vor întâlni în orăşelul Astoria şi vor alege dintre ei 20 de elevi care vor forma un „Consiliu Director”;

-aceşti elevi- membrii ai „Consiliului Director” vor elabora un proiect de lege”pro-joc” .

Etapa II: Mediatizarea „externă” (în celelalte domenii ale societăţii)

Acţiuni:

- elevii deveniţi „coordonatori  de proiect”din toate şcolile din ţară vor stabili parteneriate cu redacţii de ziare, societăţi de radio şi posturi de televiziune care au mare audienţă la public, pentru a le face pe acestea să prezinte publicului larg proiectul nostru;

- „coordonatori  de proiect” vor negocia contracte cu tiprografii ce vor publica şi ulterior vor distribui materiale despre proiect;

-membrii „Consiliului Director” vor face lobby (lobby=acţiuni ale cetăţenilor prin care guvernanţii sunt convinşi să adopte anumite decizii) pe lângă anumite instituţii centrale. Metodele utilizate vor fi: campanii de scrisori, de telefoane, contactări de persoane politice, audienţe ş.a. Instituţiile vizate vor fi: Parlamentul, Guvernul, Ministerul Educaţiei, Preşedintele României şi multe altele.

Etapa III: Însufleţirea proiectului „Un inorog pentru fiecare copil”

Acţiuni:

-Parlamentul va accepta la discuţiile pentru elaborarea legii „pro-joc” elevii -membrii ai „Consiliului Director”

-Parlamentul, după ce va ţine cont de ideile exprimate de elevii ce sunt membrii ai „Consiliului Director”, va formula şi va vota Legea „Pro-joc” care va intra în vigoare în maximum 30 de zile;

-Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pe baza noii Legi „Pro-joc” va lua imediat măsuri pentru ca ea să fie respectată în toate şcolile din România.

            * Prezentăm, în rândurile de mai jos, câteva din prevederile cele mai importante ale acestei legi:

-numărul maxim de ore de şcoală pe săptămână va fi de maximum 20 de ore (adică 4 ore pe zi);

-numărul orelor de joacă într-un loc special amenajat în curtea şcolii va fi egal cu numărul orelor de şcoală;

-interzicerea temelor de casă pe timpul weekend-ului;

-interzicerea temelor obligatorii pentru vacanţe ( acestea vor fi facultative);

-înfiinţarea de cinematrografe, teatre, cluburi, internet-uri, ştranduri, discotece cu intrare gratuită destinate exclusiv copiilor;

-călătorii gratuite cu autobuzul, trenul şi avionul pentru toţi elevii ş.a.

            Kate, acesta este proiectul pentru olimpiada de civică pe care l-am făcut împreună cu Mihai. Ce părere ai? Please, trimite-mi urgent un e-mail cu opinia ta sinceră …

Rezultatatele la Olimpiada de Ed. civică – clasele III – IV

faza pe şcoală

Rezultatatele la Olimpiada de Cultură civică – clasele VII – VIII

faza pe şcoală

Rezultatatele la Olimpiada de Ed. civică–clasele III – IV

faza pe judeţ

Rezultatatele la Olimpiada de Cultură civică –clasele VII – VIII

 faza pe judeţ

Subiect posibil pentru selecţionarea de echipaje pentru

Olimpiada de Cultură civică  

Olimpiada de Cultură civică – Faza pe şcoală

     Dreptul la educaţie incluzivă reprezintă unul din drepturile fundamentale ale copilului. Din păcate, există multe cauze ce duc la încălcarea acestui drept pentru mulţi copii. Unii dintre ei pot fi chiar colegi din clasa voastră.

Scrieţi o lucrare / un proiect în care să arătaţi cazul – imaginar sau real – al unui copil elev căruia i se încalcă acest drept şi în care să propuneţi soluţionarea (rezolvarea) acestui caz în mod pozitiv, astfel încât de dreptul la educaţie incluzivă să poată beneficia în mod deplin şi acel elev.

Lucrarea / proiectul trebuie să respecte următoarele cerinţe:

1. - prezentarea clară a cazului

2. - identificarea şi prezentarea a două cauze care au dus la încălcarea dreptului la educaţie incluzivă

3. - identificarea persoanelor / instituţiilor care sunt vinovate pentru respectiva problemă

4. - identificarea corectă a drepturilor încălcate prin nerezolvarea problemei respective

5. - prezentarea a minim două soluţii de rezolvare a problemei respective

6. - opţiunea echipajului pentru una din cele două soluţii (în acest sens echipajul trebuie să aducă argumente).

Subiect posibil pentru selecţionarea de echipaje pentru

Olimpiada de cultură civică

Olimpiada de cultură civică – Faza pe judeţ

Drepturile - la educaţie, la demnitate, la integritate fizică, psihică şi morală - reprezintă drepturi majore ale copilului. Din păcate, există multe cauze ce determină situaţii în care aceste drepturi sunt încălcate sau situaţii  în care de aceste drepturi nu pot beneficia în mod deplin toţi copii. Unii dintre ei pot fi chiar colegi din şcoala ta. 

 Elaborează un proiect* prin care să îţi propui soluţionarea acestei probleme, astfel încât de dreptul la educaţie să poată beneficia în mod deplin toţi colegii tăi de şcoală.

 Proiectul tău trebuie să respecte următoarele cerinţe:

1. - prezentarea clară a problemei (anume încălcarea celor trei drepturi anterior menţionate)

2. - identificarea şi prezentarea cauzelor care au generat problema în discuţie

3. - identificarea persoanelor / instituţiilor care sunt vinovate pentru respectiva problemă;

4. - identificarea corectă a drepturilor încălcate prin nerezolvarea problemei respective

5. - prezentarea a minim două soluţii de rezolvare a problemei respective

6. - analiza comparativă a celor două soluţii; opţiunea ta pentru una din cele două soluţii (adu în acest sens argumente)

7.      - elaborarea unui plan concret de acţiune care să cuprindă: a) etape; b) acţiuni; c). persoane şi instituţii cu care poţi colabora pentru rezolvarea problemei şcolii.

* Proiectul să fie scris de mână, cu pix sau cerneală albastră. * Proiectul trebuie să fie, pe cât posibil, caracterizat de originalitate şi imaginaţie * Proiectul poate fi bazat pe un scenariu real sau poate fi bazat pe un scenariu fictiv.  

Bibliografie recomandată: Manualul de cultură civică cls. a VII a; Manualul de cultură civică cls a VIII - a;

Drepturile omului – Irina Moroianu Zlătescu, Bucureşti, 1995; site –uri Web (Internet) ş.a.